In data 15 iulile 1919 s-a nascut in localitatea Carmen de Sylva azi Eforie Sud .
cel care azi a fost uitat: este vorba de eroul neamului Maiorul aviator GRIGORE MUSICA
Născut într-un veac în care sărmana Românie tânjea după eroi – Maiorul Grigore M a fost un simplu şi viteaz ostaş, care a luptat pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, şi pentru demnitatea numelui de român. A căzut pe câmpul de luptă nonorat-il prieteni drag caci vai de de neamul ce nu respecta memoria eroilor si strabunilor

EROU UITAT, GRIGORE MUŞICĂ
ZIUA ARIPILOR FRANTE
Pe 21 aprilie 1944, raidurile americane au distrus elita flotei aeronautice romane.
Pentru prima oara se face lumina intr-unul dintre cele mai negre capitole din istoria aviaţiei militare româneşti: bătălia aeronautică din 21 aprilie 1944, când au căzut la datorie cei mai buni piloţi de vânătoare români. Evitat cu obstinaţie de regimul comunist, pentru care Al Doilea Război Mondial începea după 23 august, episodul din trista zi de vineri 21 aprilie rămâne un element de referinţă pentru istoria naţională. Studiul realizat de istoricii Sorin Turturică şi Vasile Tudor a scos la iveală din analele istoriei eroismul piloţilor noştri, care şi-au dat viaţa înfruntând un duşman nemilos, ce manevra cu dibăcie nişte adevărate maşini ale morţii...
Când vin americanii...
La începutul anului 1944, americanii au început bombardamentele sistematice asupra obiectivelor strategice romaneşti. Operaţiunile au fost executate de Forţa a 15-a Aeriana a USAAF, dislocată in Italia şi aflată sub conducerea generalului-locotenent Nathan Twining. Primul atac a avut loc pe 4 aprilie, când vânătorii români au reuşit sa facă fata inamicului. Si asta pentru ca bombardierele americane au venit fără protecţia avioanelor de vânătoare. In următoarele atacuri, din 5, 15 si 16 aprilie, aparatele americane de vânătoare P-38 ,,Lighting” vor însoţi bombardierele, stânjenind atacurile piloţilor de vânătoare români şi ale aliaţilor germani. Astfel, bombardierele B-17 si B-24 reuşesc sa lovească rafinăriile de la Ploieşti si Câmpina, Triajul si Gara de Nord din Bucureşti, Uzinele IAR din Braşov si instalaţiile portuare de la Turnu Severin.
“Alarma! Toata lumea in aer!”
In prima parte a zilei de 21 aprilie, patru straturi de nori acopereau soarele, ascunzând parca un pericol iminent. La ora 09.44 eşaloanele superioare ale aviaţiei de vânătoare romane si germane au fost informate ca “mai multe sute de avioane inamice au decolat din regiunea Brindisi si se îndreaptă spre coasta Dalmatiei”. Intre 10.10 si 10.43 formaţiunile au trecut peste Dubrovnik si s-au îndreptat in doua valuri spre Romania. La 11.06, primul val a pătruns pe la Moldova Noua, a survolat zona Oraviţa-Reşiţa, iar la vest de Piteşti se scindează: o grupare ataca zona petrolifera, iar cealaltă Capitala. La ora 11.25, al doilea val a pătruns pe la Calafat, a ocolit Craiova pe la sud si, de asemenea, s-a divizat : O grupare s-a îndreptat spre Ploieşti, iar cealaltă spre Bucureşti. Concomitent, 130 de avioane româneşti si germane primesc ordin să intre in luptă.
Măcelul din văzduh
Deasupra României se aflau trei tipuri de avioane americane: bombardierul B-24 “Liberator” si aparatele de vânătoare P-38 “Lightning” si P-51 “Mustang”. Atacul fusese minuţios organizat, pentru ca rezultatele lui să fie cât mai dezastruoase. Avioanele de bombardament păstrau formaţia cu orice preţ si reacţionau cu foc numai la distanţe mici. Vânătorii deschideau lupta de la 4-500 m, cu rafale scurte, urmărind avioanele romaneşti “pana la doborâre sau pana dispăreau în nori”. Daca pilotul se salva paraşutându-se, încercau să-l mitralieze in aer, chiar dacă exista obiceiul ca omul din paraşută sa fie lăsat sa trăiască. Evitau lupta când erau izolaţi si atacau numai în formaţii de 2, 4 si chiar mai mari.
In schimb, piloţii români, deşi buni trăgători si manevrieri, atacau de multe ori individual, cu foarte mult elan, fără să-şi coordoneze eforturile cu ceilalţi. Pentru şefii de formaţii era foarte greu să-i stăpânească, fapt care s-a dovedit fatal. Mai mult, au făcut grava eroare de a confunda “Mustang”-ul cu avionul german Me-109 şi nu l-au atacat, ba multa vreme nici măcar nu s-au ferit de el.
Schimbare de tactică
In general, luptele aveau loc la 6-8.000 m altitudine, adică la nivelul de zbor al bombardierelor. Piloţii români trebuiau sa atace bombardierele grele ale USAAF pana la lansarea bombelor. Si asta pentru ca după ce scăpau de încărcătură acestea deveneau mai uşoare si apropierea de ele necesita mai mult timp, interval când micul avion de vânătoare era expus unui foc încrucişat devastator. O schimbare de tactică a americanilor a avut un deosebit succes: din 21 aprilie 1944 vor trimite înainte cu o jumătate de oră la vânătoare libera monomotoarele de tip “Mustang”, care vor angaja în condiţii foarte avantajoase de înălţime şi viteză IAR-urile româneşti, atrăgându-le la o înălţime care depăşea posibilităţile de manevrabilitate a acestora. Strategia de lupta americană urmărea ca atunci când bombardierele ajungeau deasupra obiectivelor, avioanele româneşti să fie deja la limita de muniţie sau în pană de benzină. Deşi piloţii de pe “Mustang”-uri vor dobori mai multe IAR-uri 81, ei vor raporta că au dat jos fie un Focke Wolf 190 german, fie un Fiat 50 italian, confundându-le.
Pierderi grele
Cele mai grele pierderi le-au suferit cei din Grupul 1 Vânătoare : 5 morţi si 2 răniţi (aproape o treime din efectivul apt de luptă), iar 6 IAR-uri 81A au fost distruse si avariate alte 4 (toate aterizaseră forţat şi erau recuperabile). O întreagă patrulă, compusă din 4 aparate, condusă de cpt. av. Grigore Muşică, a fost surprinsa de “Mustang”-uri deasupra Snagovului şi doborâtă în câteva secunde, fără ca zburătorii români să reuşească măcar să reacţioneze. Alături de căpitan au murit adj. maj. av. Andrei Ciobănaş , adj. stg. av. Ioan Marchiş şi adj. stg. av. Mircea Catană. Scena a fost văzută de la distanta de un aviator izolat, sublocotenentul Mihai Vieru, care se salvează sărind cu paraşuta. După un timp, când camarazii vor merge la mormântul căpitanului Muşică, vor constata ca acesta fusese înmormântat fără cruce şi că peste mormânt erau urme de camion.
Raportul “dezastrului”
La câteva zile după evenimente, generalul Ermil Gheorghiu, şeful Statului Major al Aerului, înaintează şefului aviaţiei, generalul Gheorghe Jienescu, raportul cu pierderile. Jienescu pune pe raport următoarea rezoluţie: “Dezastru! (...) Nici 2 atacuri si suntem desfiinţaţi. Rog Statul Major al Aerului a întocmi un studiu asupra acţiunilor aeriene inamice începând cu 4 IV '944 şi a trage concluziile ce rezulta...”. Conformându-se ordinului, doi ofiţeri de Stat Major au vizitat unităţile implicate în luptă şi au constatat că “aviatorii Grupurilor 1 şi 2 nu sunt instruiţi să lupte pe grup, lipsindu-le coeziunea si spiritul de echipa” şi că “vânătoarea română şi cea germană colaborează deficitar. Concentrarea întregii aviaţii nu s-a realizat pentru că germanii apărau în primul rând zona petroliferă, iar românii Capitala”. Totodată, aceştia observau că “atacul contra aviaţiei de vânătoare nu se poate da decât din faţă, dacă aceasta acceptă lupta, pentru că avioanele americane au calităţi net superioare şi se pot eschiva oricând de la luptă”.

nici nu stiam de existenta unui asemenea om
ca sa vezi ca sau nascut si oameni importanti in orasul asta

ps : Eforie Sud este orasul meu de bastina

Sunt convins ca toata tara are valori nestiute care depind doar de "cheful" advertiserilor.